O variabilă este o zonă de memorie denumită de programator cu un nume. Acestă zonă de memorie este alocată numai acelui nume și are o mărime dată de tipul variabilei. Pentru a face o analogie cu lumea reală ne imaginăm că acea zonă de memorie este o cutie goală. În momentul declarării variabilei noi luăm o cutie goală și scriem pe ea un nume. Atunci o zonă de memorie se alocă (devine rezervată) numai pentru acea variabilă.
Tipuri de variabile:
obs:
Când spunem că o variabilă sau orice altceva din informatică este reprezentat pe X biți atunci poate lua 2 la puterea X valori. Această valoare maximă 2x ne dă mărimea zonei de memorie alocată sau domeniul de definiție al variabilei.
- int = număr întreg – este reprezentat pe 32 de biți, 4 octeți adică are maxim 232 valori. El permite memorarea de valori întregi pozitive sau negative. O dată de tip
intocupă (de regulă) 4 octeți; astfel, poate memora valori întregi din [−231,231−1], adică [−2.147.483.648,2.147.483.647]. - float = număr real – este reprezentat în simplă precizie pe 32 de biți, 4 octeți adică are maxim 232 valori.
- tipul float se mai numește și „în virgulă mobilă”(flotantă) deoarece sete format din două numere întregi separate de o virgulă(în limba engleză virgula este punct). Ex: float a= 3.14; float b = 2.5;
- double = număr real – este reprezentat în dublă precizie pe 64 de biți, 8 octeți adică are maxim 264 valori.
- tipul double este pentru date reale scrise în forma științifică (exponențială): double x = 1.24E+07; // înseamnă 1.24 * 10^7 unde 1.24 este mantisa iar 07 adică 10^7 (zece la puterea a șaptea) este exponentul.
- char = caracter – este reprezentat pe 8 de biți, 1 octet adică are maxim 28 =256 valori.
- se folosește pentru caractere ASCII (American Standard Code for Information Interchange)
- stochează un singur caracter
- caracterele sunt delimitate prin apostrof ‘
Toate celelalte variabile folosite în limbajele C,C++ derivă din cele de mai sus.
Să scriem un program în care declarăm două variabile de tip întreg în care le citim de la tastatură câte o valoare și afișăm apoi suma și diferența lor.
Pseudo-cod:
start
citeste a,b;
s<-a+b;
d<-a-b;
scrie s,d;
stop
Cod în C++:
Explicarea programului pe linii:
- se include biblioteca de funcții de intrare/ieșire în flux
- .
- se folosește spațiul de nume standard.
- .
- funcția program principal.
- Între liniile 6 și 13 delimitat de acolade se află corpul de instrucțiuni al programului principal.
- se declară variabilele folosite în program.
- se citește de la tastatură în flux adică cu funcția de citire cin două valori în variabilele a,b
- variabilei s i se atribuie suma dintre valorile stocate în variabilele a,b
- variabilei d i se atribuie diferența dintre valorile stocate în variabilele a,b
- se afișează pe ecran cu funcția cout: conținutul variabilei s, un spațiu, conținutul variabilei d și funcția endl trece cursorul pe linia următoare.
- dacă programul se execută corect se întoarce valoarea zero în numele funcției de tip int de la linia 5.
- se încheie acolada deschisă la linia 6 adică se termină corpul de instrucțiuni al funcției main().
În algoritmul descris în pseudocod avem structuri liniare iar în codul C++ aven instrucțiuni secvențiale:
| pseudocod=structuri | cod=instrucțiuni |
| liniare | secvențiale |
În instrucțiunile codului de mai sus avem operanzi și operatori:
- operanzii sunt variabilele din program.
- operatorii sunt +,- sau pot fi și *,/.
Atunci când operatorul acționează asupra a doi operanzi se numește operator binar.
ex: a+b sau a-b // + și – sunt operatori binari
Atunci când operatorul acționează asupra unui singur operand se numește operator unar.
ex: -a sau -b // – este operator unar
La informatică precedența operatorilor este identică ci ordinea operațiilor de la matematică.
Temă:
Să se scrie programe pentru afișarea câtului și restului dintre numerele a,b cititte de la tastatură.