M1 TIC L4 Perifericele calculatoarelor

Atașate la unitatea centrală se află perifericele calculatoarelor. Perifericele calculatoarelor sunt dispozitive externe conectate la un computer pentru a extinde funcționalitatea acestuia. Periferie înseamnă margine și avem periferice de:

  1. intrare – cu care sistemul de calcul primește date din exterior.
  2. ieșire – cu care sistemul de calcul oferă date în exterior (către utilizator sau alt dispozitiv).
  3. intrare/ieșire – cu funcție dublă de a primi și oferi date exteriorului sistemului de calcul.
    • 4. stocare – fac parte din memoria externă a calculatoarelor.
    • 5. conectare la alte sisteme de calcul – fac parte din echipamentele unei rețele de calculatoare.

1. Periferice de intrare (Input Devices)
Aceste dispozitive sunt utilizate pentru a introduce date în computer.

  • Tastatura (Keyboard): Cel mai utilizat periferic pentru introducerea de text, comenzi și date.
  • Mouse-ul: Dispozitiv de indicare folosit pentru a controla un cursor pe ecran și a selecta opțiuni.
  • Scannerul: Transformă documentele fizice în format digital.
  • Microfonul: Captură audio și este folosit pentru comunicare vocală, înregistrare sau recunoaștere vocală.
  • Camera web (Webcam): Captură imagini video și fotografii, fiind utilizată în conferințe video sau pentru alte aplicații de captare video.
  • Joystick-ul: Folosit în principal pentru jocuri video, controlând mișcarea pe ecran.
  • Tableta grafică: Un dispozitiv folosit de designeri grafici pentru desen digital.
  • Cititorul de coduri de bare: Folosit pentru a citi și interpreta codurile de bare de pe produse.
  • Senzorii: Dispozitive care măsoară și trimit date despre mediul înconjurător (de exemplu, senzori de temperatură sau umiditate).

2.Periferice de ieșire (Output Devices)
Aceste dispozitive sunt utilizate pentru a transmite datele procesate către utilizator sau alte dispozitive.

  • Monitorul (Display/Monitor): Dispozitiv de afișare a imaginilor și informațiilor produse de computer.
  • Imprimanta (Printer): Transcrie pe hârtie informațiile procesate de computer. Exemple: imprimante cu jet de cerneală, imprimante laser.
  • Boxele (Speakers): Reproduc sunete și muzică generate de computer.
  • Căștile (Headphones): Oferă ieșire audio personalizată și izolată.
  • Videoproiectorul: Proiectează imagini sau videoclipuri pe o suprafață, cum ar fi un perete sau un ecran.

3. Periferice de intrare-ieșire (Input/Output Devices)
Aceste dispozitive au atât funcții de intrare, cât și de ieșire.

  • Ecranul tactil (Touchscreen): Combinația dintre un monitor și o metodă de intrare, care permite utilizatorului să interacționeze cu computerul prin atingerea ecranului.
  • 4. Unitățile de stocare externe (External Storage Devices): Cum ar fi hard disk-uri externe, stick-uri USB, care permit stocarea datelor și transferul acestora de pe și pe computer.
  • 5. Routerul: Dispozitiv care permite conectarea la rețea și transferul de date între diferite computere și internet.
  • 5. Modemul: Permite conectarea la internet prin linii telefonice sau alte tipuri de conexiuni.
  • 5. Adaptorul de rețea sau de Wi-Fi: Permite conectarea pe fir sau wireless a computerului la internet.

Proprietățile celor mai importante periferice:

Tastatura

Este unul dintre cele mai vechi și importante periferice de intrare ale unui calculator, folosită pentru a introduce text, comenzi și date în sistem. Ea constă dintr-o colecție de taste care reprezintă litere, numere, simboluri și comenzi speciale. Tastaturile moderne sunt bazate pe designul mașinilor de scris mecanice, dar au evoluat pentru a include multe funcții suplimentare, fiind un dispozitiv esențial în interacțiunea cu computerul.

Părțile principale ale tastaturii:

img 1 partile principale ale tastaturii
  1. Taste alfanumerice:
    • Acestea includ literele (A-Z), cifrele (0-9) și simbolurile obișnuite precum punctuația. Sunt utilizate în principal pentru scrierea de text.
  2. Tastele de control:
    • Ctrl și Alt: Folosite în combinație cu alte taste pentru a executa comenzi speciale (de exemplu, Ctrl + C pentru copiere, Ctrl + V pentru lipire).
    • Shift: Modifică funcția altor taste, cum ar fi comutarea între litere mici și mari.
    • Caps Lock: Blochează tastatura în modul litere mari.
  3. Tastele funcționale (Function Keys):
    • Acestea sunt numerotate de la F1 la F12 (sau mai multe, în cazul unor tastaturi) și sunt folosite pentru a activa diferite funcții sau comenzi rapide, care pot varia în funcție de aplicație sau sistem de operare.
    • Exemple:
      • F1 deschide de obicei ajutorul unei aplicații.
      • F5 este adesea folosit pentru a reîmprospăta o pagină web sau o fereastră.
  4. Tastele de navigare (editare):
    • Săgețile direcționale: Permite deplasarea cursorului în sus, jos, stânga și dreapta.
    • Home, End, Page Up, Page Down: Sunt utilizate pentru a naviga rapid prin text sau pagini.
    • Insert și Delete: Insert comută între modurile de introducere și suprascriere, iar Delete șterge caracterele din dreapta cursorului.
    • Backspace: șterge caracterele din stânga cursorului.(nu este în tastele de navigare se află în colțul dreapta sus al tastaturii alfanumerice).
  5. Numerică. Blocul numeric (Num Pad):
    • Acesta este situat de obicei în partea dreaptă a tastaturii și conține cifre și simboluri matematice (+, -, *, /) pentru introducerea rapidă de numere.
    • Num Lock: Permite activarea sau dezactivarea tastelor numerice.
  6. Tastele multimedia și speciale:
    • Tastaturile moderne au adesea taste speciale pentru a controla funcții multimedia, cum ar fi reglarea volumului, redarea/pauza muzicii și activarea modului de repaus al calculatorului: WinKey, Menu (vezi img. 1).

Tipuri de tastaturi

  1. Tastatura standard (QWERTY): Cel mai comun aranjament al tastelor, denumit după primele șase litere de pe rândul superior al tastaturii.
  2. Tastatura ergonomică: Proiectată pentru a reduce tensiunea asupra mâinilor și încheieturilor în timpul tastării, având o formă curbată sau împărțită.
  3. Tastatura mecanică: Folosește comutatoare fizice sub fiecare tastă, oferind o senzație tactilă mai pronunțată și durabilitate sporită față de tastaturile cu membrană.
  4. Tastatura cu membrană: Folosește straturi de membrană pentru a înregistra apăsările de taste. Acestea sunt mai silențioase și mai ieftine decât cele mecanice, dar mai puțin durabile.
  5. Tastatura wireless: Funcționează fără fir prin tehnologia Bluetooth sau radiofrecvență (RF), oferind flexibilitate și libertate de mișcare.
  6. Tastatura iluminată: Tastele sunt iluminate din spate, facilitând utilizarea în medii cu lumină redusă.

Funcții suplimentare

  • Comenzi rapide: Tastatura permite utilizarea de comenzi rapide prin combinarea tastelor pentru a efectua rapid acțiuni în cadrul unui sistem de operare sau aplicații (de exemplu, Ctrl + S pentru salvare).
  • Compatibilitate cu software-ul: Tastele pot fi programate pentru a efectua acțiuni personalizate în jocuri sau aplicații de birou, ceea ce le face foarte versatile pentru utilizatori avansați.

Codul ASCII (American Standard Code for Information Interchange)

Este un standard de codificare a caracterelor utilizat pentru a reprezenta textul în computere și alte dispozitive electronice. Acesta atribuie fiecărui caracter un număr întreg unic, ceea ce permite conversia ușoară a textului în format binar (0 și 1), pe care computerele îl pot înțelege și manipula.

Caracteristici principale ale codului ASCII:

  1. Număr total de caractere: Codul ASCII original folosește 7 biți pentru a codifica un set de 128 de caractere (de la 0 la 127).
  2. Extensie la 8 biți: O versiune extinsă a codului ASCII folosește 8 biți, ceea ce permite codificarea a 256 de caractere (de la 0 la 255). Aceasta include și caractere speciale, simboluri grafice și caractere internaționale.
  3. Structura codului:
    • Primele 32 de coduri (0-31) sunt caractere de control care nu sunt vizibile pe ecran, dar sunt folosite pentru a controla anumite funcții (cum ar fi Backspace, Enter, Tab, Escape etc.).
    • Codurile 32-126 sunt caracterele tipăribile care includ literele alfabetului englez (majuscule și minuscule), cifrele (0-9), semnele de punctuație și câteva simboluri speciale.
    • Codul 127 este alocat caracterului Delete.

Mouse-ul

Este un dispozitiv de intrare periferic utilizat pentru a controla cursorul pe ecranul unui computer și pentru a interacționa cu obiectele dintr-o interfață grafică.

Butoanele:

  • Butonul stâng: Este cel mai utilizat buton și este folosit pentru a selecta sau a face clic pe obiecte și opțiuni din interfața grafică. De asemenea, un dublu clic execută o comandă asociată cu un obiect (de exemplu, deschiderea unui fișier sau a unei aplicații).
  • Butonul drept: Este utilizat pentru a deschide meniuri contextuale, oferind opțiuni suplimentare legate de obiectele selectate.

Senzorul de mișcare:

  • Mouse optic: Utilizează un fascicul de lumină LED și un senzor optic pentru a detecta mișcarea mouse-ului pe suprafață. Acesta este cel mai comun tip de mouse în prezent.
  • Mouse laser: Folosește un fascicul laser pentru a detecta mișcarea, oferind o precizie mai mare și funcționând bine pe o varietate mai mare de suprafețe.

Conectivitate:

  • Mouse cu fir: Se conectează la computer printr-un cablu USB. Este alimentat prin cablu și nu necesită baterii.
  • Mouse wireless: Se conectează la computer prin tehnologia Bluetooth sau RF (radiofrecvență), folosind un receptor USB care se conectează la portul computerului. Aceste modele oferă libertate de mișcare, dar necesită baterii sau o sursă de alimentare.

DPI (Dots Per Inch = puncte pe inci … un inci = 2,54cm):

  • Este o măsură a sensibilității mouse-ului, indicând cât de mult se deplasează cursorul pe ecran în funcție de mișcarea fizică a mouse-ului. Un DPI mai mare înseamnă o sensibilitate mai mare, iar acest lucru poate fi util în aplicații care necesită precizie, cum ar fi designul grafic sau jocurile video.

Monitorul

El reprezintă interfața principală între utilizator și sistem, redând imagini, text, video și alte informații grafice. Monitorul funcționează prin preluarea semnalelor electronice de la placa video a computerului și convertirea lor în imagini pe ecran.

Caracteristicile principale ale unui monitor:

  1. Ecranul:
    • Este partea vizibilă a monitorului unde sunt afișate imaginile. Ecranele moderne sunt construite folosind tehnologii avansate, cum ar fi LED (Light Emitting Diode) sau OLED (Organic Light Emitting Diode).
  2. Rezoluția:
    • Rezoluția unui monitor este exprimată prin numărul de pixeli pe orizontală și pe verticală (de exemplu, 1920 x 1080). O rezoluție mai mare înseamnă o calitate mai bună a imaginii, deoarece mai mulți pixeli sunt folosiți pentru a afișa detalii.(pixel=punct de pe ecran)
    • Rezoluții comune:
      • HD (1280 x 720): Oferă o calitate de bază.
      • Full HD (1920 x 1080): Standardul obișnuit pentru majoritatea monitoarelor.
      • 2K (2560 x 1440): Oferă detalii suplimentare.
      • 4K UHD (3840 x 2160): Oferă o calitate foarte înaltă a imaginii, preferată pentru gaming și design grafic.
      • 8K (7680 x 4320): O rezoluție extrem de ridicată, folosită în aplicații specializate.
  3. Rata de refresh(reîmprospătare a ecranului):
    • Se referă la numărul de cadre pe care monitorul le poate afișa pe secundă, măsurat în Hz (hertz=1/1s). O rată de refresh mai mare face ca mișcările pe ecran să pară mai fluide.
      • 60 Hz: Este standardul pentru majoritatea monitoarelor obișnuite.
      • 120 Hz, 144 Hz, 240 Hz: Rată mai mare de refresh, utilizată mai ales de gameri pentru o experiență mai fluidă.
  4. Tipuri de panouri LED ale monitoarelor:
    • TN (Twisted Nematic): Monitoare cu timp de răspuns rapid și mai accesibile, dar cu unghiuri de vizualizare și reproducere a culorilor mai slabe. Folosite frecvent pentru gaming datorită vitezei lor.
    • IPS (In-Plane Switching): Monitoarele IPS oferă culori mai bune și unghiuri largi de vizualizare, fiind ideale pentru lucrări grafice și multimedia având unghiuri largi de vizualizare (până la 178°).
    • VA (Vertical Alignment): Oferă un contrast mai bun decât TN și IPS, dar cu o viteză de răspuns intermediară. Bun pentru utilizare generală și multimedia.
  5. Adâncimea de culoare (în engleză „color depth” sau „bit depth”) reprezintă numărul de biți utilizați pentru a codifica culoarea fiecărui pixel de pe ecranul unui monitor sau într-o imagine digitală. Cu cât adâncimea de culoare este mai mare, cu atât mai multe culori pot fi afișate sau stocate, ceea ce duce la imagini mai detaliate și mai realiste.
    • Adâncime de culoare de 1 bit (Monocrom):
      • Fiecare pixel poate avea doar două valori: alb sau negru. Este utilizată în ecranele vechi și în modurile grafice simple.
      • Culori posibile: 2 (alb și negru).
    • Adâncime de culoare de 24 biți (True Color):
      • Fiecare pixel este codificat cu 24 biți, ceea ce înseamnă 8 biți pentru fiecare dintre cele trei componente RGB (roșu, verde, albastru). Asta înseamnă că fiecare componentă poate avea 256 de valori diferite, ducând la un total de 16,7 milioane de culori.
      • Este standardul pentru majoritatea monitoarelor moderne și imaginilor de înaltă calitate.
      • Culori posibile: 2^24 = 16.777.216 culori.
    • Adâncime de culoare de 30 biți (Deep Color):
      • Fiecare pixel este codificat cu 30 biți, ceea ce înseamnă 10 biți pentru fiecare componentă RGB, oferind un total de peste un miliard de culori.
      • Este utilizat în aplicațiile profesionale, pentru imagini de înaltă definiție și conținut HDR (High Dynamic Range).
      • Culori posibile: 2^30 = 1.073.741.824 de culori.

Imprimanta

Este un dispozitiv periferic care permite transferul informațiilor digitale de pe un computer sau alt dispozitiv electronic pe suport fizic, de obicei hârtie.

Tipuri de imprimante

  1. Imprimante cu jet de cerneală (Inkjet):
    • Aceste imprimante funcționează prin pulverizarea microscopică de picături de cerneală pe hârtie. Pentru uz casnic și birouri mici.
    • Avantaje:
      • Preț relativ scăzut pentru dispozitiv.
      • Calitate bună a imprimării, în special pentru fotografii color.
      • Pot imprima pe diverse tipuri de hârtie, inclusiv lucioasă sau foto.
    • Dezavantaje:
      • Cartușele de cerneală pot fi costisitoare pe termen lung.
      • Viteza de imprimare poate fi mai mică în comparație cu imprimantele laser.
      • Cerneala se poate usca dacă imprimanta nu este utilizată frecvent.
  2. Imprimante laser:
    • Aceste imprimante folosesc un fascicul laser pentru a crea imagini electrostatice pe un tambur care atrage apoi tonerul (o pulbere fină) și o depune pe hârtie, fixând-o prin încălzire.
    • Avantaje:
      • Viteză mare de imprimare, mai ales pentru documente text.
      • Cost redus pe pagină imprimată, în special la volum mare de documente.
      • Fiabilitate sporită și mai puține intervenții de întreținere.
    • Dezavantaje:
      • Prețul inițial al imprimantelor este mai mare decât al celor cu jet de cerneală.
      • Calitatea imprimării fotografiilor color nu este la fel de bună ca la imprimantele cu jet de cerneală.

Parametri importanți ai imprimantelor

  1. Rezoluția imprimării:
    • Măsurată în DPI (dots per inch), rezoluția imprimantei determină cât de detaliată va fi imprimarea. O rezoluție mai mare înseamnă o calitate mai bună a imprimării.
      • 300 DPI: Calitate bună pentru documente text.
      • 600-1200 DPI: Bună pentru imagini și grafice detaliate.
      • 4800 DPI și peste: Folosită pentru imprimarea fotografiilor de înaltă calitate.
  2. Viteza de imprimare:
    • Măsurată în pagini pe minut (PPM), aceasta indică cât de rapid poate tipări imprimanta.
      • Imprimante cu jet de cerneală: De obicei, între 10 și 20 PPM pentru documente text.
      • Imprimante laser: Pot atinge viteze de 20-40 PPM sau mai mult.
  3. Conectivitate:
    • USB: Conexiune directă cu computerul.
    • Wi-Fi: Permite imprimarea wireless de pe mai multe dispozitive din rețea.
    • Bluetooth: Util pentru conectarea la dispozitive mobile.
    • Ethernet: Conexiune prin cablu la rețea, utilă în mediile de birou.